-Buna. Ce faci?

-Bine.

-… Si eu.

-Ma bucur.

-Cum mai e pe la scoala?

-Bine.

-… Si la mine.

-Bravo.

-N-am mai vorbit de mult..

-Hn.

-Nu ne-am mai vazut de mult.

-Aha.

-Si …  ai chef sa iesi  in weekend?

-Nu stiu.

-A, bine… Ma anunti.

-Aham.

-Pai…

-Ce vrei?

Nu stiu.

Poate simteam o nevoie tampita de o conversatie cu tine.

O discutie fara sens, al carei unic scop era sa stiu ca mai existi.

Sa stiu ca mai esti acolo, chiar daca nu cu mine.

Sa stiu daca pe undeva, in abisul inimii tale, mai exista si altceva.

Raspunsul il stiam. Il stiu de atat de mult timp…

Nu stiu de ce am ales sa te las sa-mi crestezi cu cutitul acele cuvinte in inima.

Le stiam sensul, le stiam goliciunea, le stiam intensitatea si durerea.

Dar vroiam sa fii tu cel care sfasie firul sperantei.

Nu numai ca l-ai rupt, dar l-ai si luat cu tine, intr-un loc unde eu nu te pot ajunge.

Cand… cand au inceput toate astea?

Cand a inceput tacerea?

Cand a devenit atat de usor sa traiesc o zi fara tine?

Cand a devenit atat de greu sa adorm cu tine in gand?

Sunt lucruri pe care as vrea sa nu le stiu.

Exista si acele lucruri pe care, chiar daca in aparenta le evit, mereu ma intorc cu gandul la ele.

As fi vrut… sa-mi oferi, doar azi, o particica din viata ta.

Sa ma lasi sa ma scald in ea, sa ma inec, si sa ma salvezi exact atunci cand devenea mai dulce.

Nepasarea ta fata de toate dorintele mele imi e complet.. indiferenta. Astazi.

Ca pana acum, pot sa uit.

Totul devine atat de inutil la un moment dat.

Indiferenta ta ma enerveaza, lipsa ta ma doare…

Dar numai lipsa ochilor tai ma omoara.

Eh, cacat, oricum murim. Personal nu-mi pasa daca mor maine sau peste 68 (cum zicea site-ul ala). E TOT AIA! O.O

Ideologie de viata stupida? Nu-mi pasa. Nu-mi mai pasa. Oamenii din jurul se streseaza atat de tare in legatura cu gripa asta si cu toate cacaturile incat am ajuns sa ma intreb cum as reactiona daca mi-ar spune doctorul ca am gripa/ cancer/ boala vacii nebune. Si raspunsul este simplu : as rade.

De ce? Pentru ca sunt sigura ca daca as crede ca ziua de maine nu exista as trai-o mai frumos pe cea de azi. Dar asta nu mai conteaza.

Ziua de marti, 3 noiembrie, a fost una ff fericita. Am luat 7 la mate (7 fiind cea mai mare nota \:d/), am luat un “+” la romana pe inceputul unei mici.. povesti, sa-i spunem, si am luat un 10 la istorie, astfel eliminand istoria din topul materiilor urate. Pastram acolo doar logica si franceza, pentru ca normal ca toate momentele fericite au si picaturi negre. Azi aceste “pete”, au fost reprezentate , nimic nou, de logica si franceza (unde nu m-a ascultat, ceea ce e fff bine) .

Fiindca youtube-ul si-a revenit (altii mi-au spus ca nu a avut niciodata nimic si ca probabil calculatorul meu cu creierii stresati de vina) astazi va delectez cu o melodie care mi-a cantat  in cap toata ziua.

P.S. Azi am scapat la 1.

P.S.2 Nu e necesar sa vizionati primul video, cel cu grip[a porcina. E pus acolo de frumusete (simtiti sinceritatea mea debordanta?).

P.S.3 Am plans la melodia asta. Si la restul de melodii pe pian pe care le-am auzit vreodata.

Urasc poezia. Am urat-o de mic copil si nu credeam ca o sa se schimbe ceva. Teoretic, urasc genul liric. Practic, ma dor ochii fiindca citesc din Eminescu de vreo 2 ore fara oprire. Declar acum, cu mana pe inima, ca preferata mea este “Glossa”. Probabil asta se va schimba dupa ce termin tema la romana.

P.S. Ce pana mea inseamna “threatrum mundi”???

Suna foarte aiurea, dar de abia astept ziua de maine. Lunea e ziua mea preferata. Lunea e singura zi cand nu zic de paispe mii de ori “Vreau acasa!!!”. Daca as putea sa merg la scoala numai lunea…

Luni incepem cu muzica…continuam cu desenul..2 ore de engleza si 2 ore de romana. Si apoi acasa!! Fara logica, fara biologie, fara franceza (adica fara materiile pe care le detest.)!

Postez marti, dupa ce aflu cat am luat la mate. Nu ma astept la peste 5 -6 (:D) dar macar sigur nu sunt unul dintre cei care au scris ca pi + 0,(4)= 30. Mai multe perle din testele la mate marti.

P.S. Imi bag picioarele, nu merge Youtube-ul!!

Este mai mult decat evident ca iar am lasat-o pe tanjeala cu blogul. De fiecare data cand intram ma ingropam in scuze penibile, ca: am mult de scris, n’am timp, bla – bla. Poate ca da, in ultima vreme n-am avut atat de mult timp liber, dar daca as fi fost putin mai ambitioasa as fi reusit eu cumva.

Ieri am gasit un citat frumos pe net si evident ca am pierdut adresa . Se potrivea starii mele temporare de vegetare. Mi-am facut o obsesie din 4 melodii (nimic nou). De data asta nu le mai pun pe blog, ca am observat ca incepe sa devina un obicei si nu vreau. Ba nu, m’am razgandit. De acum pun o melodie la sfarsitul fiecarei postari. Ha! Acum postarile or sa fie mai lungi!:D.

Pentru ca oricum nu o sa pot sa ma abtin, pun totusi cateva strofe din niste melodii, pe baza carora am scris o compunre. PROMIT ca o postez pe blog next time. (daaa, siguuur, la fel cum mi-am promis ca o postez si pe aialalta).

Asadar, in viata mea foarte aglomerata, interesanta si evident foarte mediatizata se intampla doar cateva lucruri idioate: imi place la liceu, urasc ora de logica, imi place sa o contrazic pe diriga, l-am inregistrat pe proful de franceza pe telefon, am luat un 10 la latina si inca ma inchin pentru asta, ma descurc bine la engleza, si, cel mai frustrant din toate, nu am curaj sa-i arat profului de romana nicio compunere. Am carat 3 compuneri la mine 2 saptamani. Nu le-am aratat la nimeni. -_-

Am recitit “portretul lui dorian gray” si am plans iar. Ciudat e faptul ca majoritatea cartilor care mi-au placut sunt destul de tragice. Cred ca pentru a fi bine dispus, chiar si fortat, toata ziua, trebuie sa echilibrezi intr-un fel balanta. Am descoperit de ce mi-era atat de dor de scoala 23: acolo zambetul fals nu mergea pe nimeni. Acolo daca ma prefaceam exista intotdeauna cineva care imediat se prindea. Aici nu prea le pasa. Si nici mie nu-0mi mai pasa.

O sa ma ierti ca te-am tinut atata timp citind un post de umplutura. Versurile din melodiile care m-au inspirat sunt :

” It’s getting harder to believe in anything
Than just to get lost in all my selfish thoughts”

“I wanna know what it’d be like
To find perfection in my pride
To see nothing in the light
Or turn it off in all my spite”

“The tragedy, it seems unending
I’m watching everyone I looked up to break and bending
We’re taking shortcuts and false solutions
Just to come out the hero”

“It’s all wrong the way we’re working
Towards a goal, that’s nonexistent
It’s nonexistent, but we just keep believing”

(Paramore – Turn it off)

“Are we just sinking in an ocean of faces?”

“It doesn’t matter what you see.
I know it could never be”

(One Republic – All the right moves)

“Well you built up a world of magic
Because your real life is tragic”

(Paramore – Brick by boring brick)

“Tried to break my heart
Well it’s broke
Tried to hang me high
Well I’m choked
Wanted rain on me
Well I’m soaked
Soaked to the skin”

(The script – The end where I begin )

Nu se întamplă foarte des sa-mi placa o melodie atat de mult incat sa o recomand si altora. Fac azi , din nou, cele 2 exceptii care fac regula. Se numesc “All the right moves” (One Republic) si “The end where I begin” (*The Script). Despre  “all the right moves” v-am mai povestit si cu alta ocazie, singura noutate ar fi ca acum are si videoclip.  “The end where I begin”, pe de alta parte, este ca o transpunere in versuri a tot ceea ce simnt in monetul asta. Nu stiu de ce o consider atat de speciala, dar uite ca e.

If you live your life in fear of death… then you do not live;  for as humans we are given the gift of knowing that we will someday die,  which makes life all the more worthwhile.

Mi-e asa de sila zilele astea. Poate am o pasa proasta acum, si mi-a venit cheful sa scriu. Dar cam asa am fost toata saptamana. Ma cunosc suficient de bine cat  sa realizez ca inca nu pot (si la modul direct, nici nu vreau) sa recunosc clasa a 9-a E ca fiind a mea. NU, nu in sensul ca nu-mi place sau mai stiu eu ce. Dar eram asa obisnuita sa stiu macar cine sta in fata bancii mele. Imi placea asa de mult sa ma uit la fetele colegilor mei (cand spun colegi, ma refer la C) si sa stiu daca sunt suparati, obositi sau fericiti. Puteam sa le citesc expresiile si imi placea sa-i analizez in pauze.

Acum e ciudat. Pluteste in clasa o ciudata senzatie de nefamiliaritate care incepe cu mormaitul : “neatza” si se continua pe parcursul unei zile cumplit de p;lictisitoare. Nu e mereu la fel. Si, da, toata lumea mi’a zis ca o sa fie foarte, foarte, frumos si chiar sunt constienta ca intr-o zi asa va fi.

Pana atunci ma agat de singurele normalitati pe care le mai am. Si ma doare asa de tare capul… De-aia sunt si intr-o pana relativa de idei. Adica nu, nu imi lipsesc ideile, imi lipseste energia si dorinta de a le asterne pe hartie.

Poate cel mai mult, in noul “colectiv”, imi lipseste o doamna diriginta cum era a mea. A mea, care, la suparare, ne strangea in brate.

Nu mai vreau sa continui. Nu stiu de ce , pur si simplu, nu sunt inca in stare sa accept. Dar o sa vreau sa citesc randuile astea peste 4 ani.

Unul dintre lucrurile pe care pot sa le apreciez la mine insumi este sinceriatea. Poate suna ca o lauda, dar nu o spun in sensul copilului cu o aura deasupra capusorului. O spun in sensul simplitatii. Viata e complicata ca naiba,  n-are nimeni nevoie de cineva care se complica spre binele nu stiu cui. Si de asta sunt mandra : nu sunt acel cineva care se ascunde dupa deget, care foloseste scuze patetice, care prefera un zambet fals in locul adevarului gol-golut.

Si nu, nu-mi plac notiuni de genul : “Mai bine nu-i spune asta, o sa-l doara, va fi trist, blah blah.”. Adica? Sunt perfect constienta ca lumea prefera traitul in iluzii, dar nu e cazul meu. Adevarul si realitatea sunt chestii diferite pentru fiecare dintre noi, dar e treaba mea cum le adaptez pe ale mele.

Pot sa accept viziunea relativ diferita a unui om fata de realitate, dar daca devine mult prea evident ca traieste intr-o iluzie, sa-i spun direct e un obicei care poate fi acuzat de insensibilitate, dar stiu perfect cand e nevoie de una si cand e nevoie de alta. Cu alte cuvinte, detest minciuna, superficialitatea si .. oamenii, in general.

Hm, ma gandesc numai la fetele unor oameni care m-au auzit zicand asta acum ceva timp… Dar e logic! In mintea mea, e. Cum am mai spus, realitatea e diferita pentru fiecare dintre noi, asa cum e si modul de a gandi. Eu ma consider rationala, tu m-ai putea acuza ca aberez. Dar, asculta! Tot ce e rau pe lumea asta a fost creat de om. Minciuna, inselaciunea, lasitatea, tot.

Poate am eu nervi in momentul in care scriu aceste randuri, dar stiu sigur ca nu le regret. Daca am nevoie sa ma descarc, o voi face, si prefer asa decat sa tip. Chestie pe care am facut-o deja.

“Liderul trupei One Republic, Ryan Tedder, a confirmat pe MySpace titlul noul album – “Waking Up”. Inca nu s-a stabilit o data de lansare, dar aceasta va fi in viitorul apropiat, isi asigura Tedder fanii.

“Waking Up” va aparea la doi ani dupa albumul de debut, “Dreaming Out Loud”. Coperta materialului a fost deja realizata, iar 9-10 piese asteapta sa-si gaseasca locul pe disc.

Pana acum, se stiu titlurile a 5 melodii: “Everybody Loves Me”, “All The Right Moves”, “Waking Up”, “Secrets” si “Fear”, urmand ca tracklistul complet sa fie anuntat in zilele urmatoare.

LP-ul “Waking Up” va fi mai ritmat decat primul, dar va pastra si caracteristicile specifice One Republic.”

In sfarsit!!! Dupa doi ani in care am ascultat (zilnic) melodiile dupa “Dreaming out loud” apare un nou album One Republic!! Whoa, inca un motiv sa astept toamna asta cu (si) mai multa nerabdare!

O versiune mai slaba a viitorului single “All the right moves” poate fi ascultata aici .

All the right friends in all the right faces
So yeah, we’re going down
They got all the right moves in all the right places
So yeah, we’re going down

Can’t paint the picture of the perfect place
We got it better than what anyone’s told you
We”ll be the king of hearts and you’re the queen of spades
And we’ll fight for you like we were your soldiers
I know we drawn it good, but they got it made
And the grass is getting greener each day
I don’t think I’m looking up, but soon they’ll take us down
Before anyone’s gone and i’ll know

They got all the right friends in all the right faces
So yeah, we’re going down
They got all the right moves in all the right places
So yeah, we’re going down
Everybody knows, everybody knows where were going
Yeah, we’re going down
Said everybody knows, everybody knows where were going
Yeah, we’re going down

Think a second, do you think at night
Am I bright enough to shine in your space
Between the noise you hear and the sound you like
We just sinking in the ocean of faces
It can’t be possible, the rain can fall
Only when it’s colder right here
The sun is shining everyday but its far away
Over the world you fear, they got

They got all the right friends in all the right faces
So yeah, we’re going down
They got all the right moves in all the right places
So yeah, we’re going down
Everybody knows, everybody knows where were going
Yeah, we’re going down
Said everybody knows, everybody knows where were going
Yeah, we’re going down

It don’t matter what you see
I know I could never be
Someone that’ll look like you
It don’t matter what you say
I know I could never face
Someone that can sound like you

All the right friends in all the right faces
So yeah, we’re going down
They got all the right moves in all the right places
So yeah, we’re going down

All the right friends in all the right faces
So yeah, we’re going down
They got all the right moves in all the right places
So yeah, we’re going down
Everybody knows, Everybody knows where were going
Yeah, we’re going down
Said everybody knows, Everybody knows where were going
Yeah, we’re going down

Yeah, we’re going down
Yeah, we’re going down
All the right moves, yeah
Yeah, we’re going down
All the right moves, hey
Yeah, we’re going down…

P.S. In versuri pot exista greseli, deoarece versiunea de studio a melodiei nu este disponibila inca si nici niste versuri oficiale. Le’am scris din ce am inteles dupa youtube sau dupa site’ul oficial onerepublic.