Postat de: Dana Solomon | 11/01/2010

“If ” by Rudyard Kipling

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or, being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise;

If you can dream – and not make dreams your master;
If you can think – and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build ‘em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on”;

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings – nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run -
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And – which is more – you’ll be a Man my son!

Acesta este oficial poezia mea preferata. Am găsit-o din întâmplare, si m-a șocat sa vad ca a fost aleasa poezia favorita a Marii Britanii în 1995 (când eu aveam un anișor…) .

Postat de: Dana Solomon | 11/01/2010

Corect, uitasem…

La multi ani!

Imi cer scuze,dar m-am inecat in vorbe si ganduri pe toata perioada sarbatorilor si nu prea am zis suficiente la multi ani si chestii de-astea… N-am trimis nici mesaje, nici prea multe felicitari… In fine, ideea era sa spun un la multi ani ultra intarziat, dar mai bine tarziu decat niciodata…

Printre altele, m-am scufundat în superficialitate pentru o vreme ca sa vad si eu cum e… A fost penibil. Nu mai repet, jur pe pernuța mea. A trebuit sa asculta absurdități cât pentru o viata întreagă. In fine, nu dau detalii.

Acum 4 săptămâni m-am gândit, pentru prima oara, sincer, sa șterg blogul. Simțeam , asa, ca si cum oricum existenta mea nu avea un rost, asa ca prin urmare un blog chiar nu avea ce sa caute pe pagini mizera a ultimului an.. Care, în orice caz, a fost mai bun decât celalalt…

In fine, aberez deja. Inca o data “La multi ani!” si toate bla bla bla -urile specifice.

Postat de: Dana Solomon | 11/01/2010

Dragii mei prieteni

Vă mulţumesc pentru zâmbetele voastre pline de iubire pe care le primeam când nu aveam nevoie de ele.

Vă mulțumesc pentru ajutorul acordat când vroiam să încerc singură.

Vă mulțumesc pentru încercarea de a mă înțelege şi vă rămân datoare pentru că mi-aţi disctutat caraterul cu toată lumea.

Vă mulţumesc pentru prezenţa voastră când vroiam să văd altceva.

Vă mulţumesc pentru că v-aţi bucurat de reuşitele mele cu ochii strânşi şi închişi.

Vă mulţumesc pentru sfaturile inexistente.

Vă mulţumesc că aţi fost acolo, deşi mai bine nu era nimeni…

Vă mulţumesc că mi-aţi “lărgit imaginea asupra vieţii” şi m-aţi abandonat la porţile ei.

Vă mulţumesc pentru momentele când v-am contrazis, şi mi-aţi spus : “Dar suntem prietenii tăi cei mai buni!” şi m-aţi făcut să mă simt vinovată.

Vă mulţumesc că nu mi-aţi spus când greşeam, deşi atunci şi doar atunci aveam nevoie de voi…

Dragii mei prieteni, vă mulţumesc că aţi
dispărut!

Postat de: Dana Solomon | 12/11/2009

Ce vrei?

-Buna. Ce faci?

-Bine.

-… Si eu.

-Ma bucur.

-Cum mai e pe la scoala?

-Bine.

-… Si la mine.

-Bravo.

-N-am mai vorbit de mult..

-Hn.

-Nu ne-am mai vazut de mult.

-Aha.

-Si …  ai chef sa iesi  in weekend?

-Nu stiu.

-A, bine… Ma anunti.

-Aham.

-Pai…

-Ce vrei?

Nu stiu.

Poate simteam o nevoie tampita de o conversatie cu tine.

O discutie fara sens, al carei unic scop era sa stiu ca mai existi.

Sa stiu ca mai esti acolo, chiar daca nu cu mine.

Sa stiu daca pe undeva, in abisul inimii tale, mai exista si altceva.

Raspunsul il stiam. Il stiu de atat de mult timp…

Nu stiu de ce am ales sa te las sa-mi crestezi cu cutitul acele cuvinte in inima.

Le stiam sensul, le stiam goliciunea, le stiam intensitatea si durerea.

Dar vroiam sa fii tu cel care sfasie firul sperantei.

Nu numai ca l-ai rupt, dar l-ai si luat cu tine, intr-un loc unde eu nu te pot ajunge.

Cand… cand au inceput toate astea?

Cand a inceput tacerea?

Cand a devenit atat de usor sa traiesc o zi fara tine?

Cand a devenit atat de greu sa adorm cu tine in gand?

Sunt lucruri pe care as vrea sa nu le stiu.

Exista si acele lucruri pe care, chiar daca in aparenta le evit, mereu ma intorc cu gandul la ele.

As fi vrut… sa-mi oferi, doar azi, o particica din viata ta.

Sa ma lasi sa ma scald in ea, sa ma inec, si sa ma salvezi exact atunci cand devenea mai dulce.

Nepasarea ta fata de toate dorintele mele imi e complet.. indiferenta. Astazi.

Ca pana acum, pot sa uit.

Totul devine atat de inutil la un moment dat.

Indiferenta ta ma enerveaza, lipsa ta ma doare…

Dar numai lipsa ochilor tai ma omoara.

Postat de: Dana Solomon | 03/11/2009

Gripa porcina? wtf?

Eh, cacat, oricum murim. Personal nu-mi pasa daca mor maine sau peste 68 (cum zicea site-ul ala). E TOT AIA! O.O

Ideologie de viata stupida? Nu-mi pasa. Nu-mi mai pasa. Oamenii din jurul se streseaza atat de tare in legatura cu gripa asta si cu toate cacaturile incat am ajuns sa ma intreb cum as reactiona daca mi-ar spune doctorul ca am gripa/ cancer/ boala vacii nebune. Si raspunsul este simplu : as rade.

De ce? Pentru ca sunt sigura ca daca as crede ca ziua de maine nu exista as trai-o mai frumos pe cea de azi. Dar asta nu mai conteaza.

Ziua de marti, 3 noiembrie, a fost una ff fericita. Am luat 7 la mate (7 fiind cea mai mare nota \:d/), am luat un “+” la romana pe inceputul unei mici.. povesti, sa-i spunem, si am luat un 10 la istorie, astfel eliminand istoria din topul materiilor urate. Pastram acolo doar logica si franceza, pentru ca normal ca toate momentele fericite au si picaturi negre. Azi aceste “pete”, au fost reprezentate , nimic nou, de logica si franceza (unde nu m-a ascultat, ceea ce e fff bine) .

Fiindca youtube-ul si-a revenit (altii mi-au spus ca nu a avut niciodata nimic si ca probabil calculatorul meu cu creierii stresati de vina) astazi va delectez cu o melodie care mi-a cantat  in cap toata ziua.

P.S. Azi am scapat la 1.

P.S.2 Nu e necesar sa vizionati primul video, cel cu grip[a porcina. E pus acolo de frumusete (simtiti sinceritatea mea debordanta?).

P.S.3 Am plans la melodia asta. Si la restul de melodii pe pian pe care le-am auzit vreodata.

Postat de: Dana Solomon | 02/11/2009

Preferinte.

Urasc poezia. Am urat-o de mic copil si nu credeam ca o sa se schimbe ceva. Teoretic, urasc genul liric. Practic, ma dor ochii fiindca citesc din Eminescu de vreo 2 ore fara oprire. Declar acum, cu mana pe inima, ca preferata mea este “Glossa”. Probabil asta se va schimba dupa ce termin tema la romana.

P.S. Ce pana mea inseamna “threatrum mundi”???

Postat de: Dana Solomon | 01/11/2009

Maine e luuuuuuni

Suna foarte aiurea, dar de abia astept ziua de maine. Lunea e ziua mea preferata. Lunea e singura zi cand nu zic de paispe mii de ori “Vreau acasa!!!”. Daca as putea sa merg la scoala numai lunea…

Luni incepem cu muzica…continuam cu desenul..2 ore de engleza si 2 ore de romana. Si apoi acasa!! Fara logica, fara biologie, fara franceza (adica fara materiile pe care le detest.)!

Postez marti, dupa ce aflu cat am luat la mate. Nu ma astept la peste 5 -6 (:D) dar macar sigur nu sunt unul dintre cei care au scris ca pi + 0,(4)= 30. Mai multe perle din testele la mate marti.

P.S. Imi bag picioarele, nu merge Youtube-ul!!

Postat de: Dana Solomon | 25/10/2009

Evident.

Este mai mult decat evident ca iar am lasat-o pe tanjeala cu blogul. De fiecare data cand intram ma ingropam in scuze penibile, ca: am mult de scris, n’am timp, bla – bla. Poate ca da, in ultima vreme n-am avut atat de mult timp liber, dar daca as fi fost putin mai ambitioasa as fi reusit eu cumva.

Ieri am gasit un citat frumos pe net si evident ca am pierdut adresa . Se potrivea starii mele temporare de vegetare. Mi-am facut o obsesie din 4 melodii (nimic nou). De data asta nu le mai pun pe blog, ca am observat ca incepe sa devina un obicei si nu vreau. Ba nu, m’am razgandit. De acum pun o melodie la sfarsitul fiecarei postari. Ha! Acum postarile or sa fie mai lungi!:D.

Pentru ca oricum nu o sa pot sa ma abtin, pun totusi cateva strofe din niste melodii, pe baza carora am scris o compunre. PROMIT ca o postez pe blog next time. (daaa, siguuur, la fel cum mi-am promis ca o postez si pe aialalta).

Asadar, in viata mea foarte aglomerata, interesanta si evident foarte mediatizata se intampla doar cateva lucruri idioate: imi place la liceu, urasc ora de logica, imi place sa o contrazic pe diriga, l-am inregistrat pe proful de franceza pe telefon, am luat un 10 la latina si inca ma inchin pentru asta, ma descurc bine la engleza, si, cel mai frustrant din toate, nu am curaj sa-i arat profului de romana nicio compunere. Am carat 3 compuneri la mine 2 saptamani. Nu le-am aratat la nimeni. -_-

Am recitit “portretul lui dorian gray” si am plans iar. Ciudat e faptul ca majoritatea cartilor care mi-au placut sunt destul de tragice. Cred ca pentru a fi bine dispus, chiar si fortat, toata ziua, trebuie sa echilibrezi intr-un fel balanta. Am descoperit de ce mi-era atat de dor de scoala 23: acolo zambetul fals nu mergea pe nimeni. Acolo daca ma prefaceam exista intotdeauna cineva care imediat se prindea. Aici nu prea le pasa. Si nici mie nu-0mi mai pasa.

O sa ma ierti ca te-am tinut atata timp citind un post de umplutura. Versurile din melodiile care m-au inspirat sunt :

” It’s getting harder to believe in anything
Than just to get lost in all my selfish thoughts”

“I wanna know what it’d be like
To find perfection in my pride
To see nothing in the light
Or turn it off in all my spite”

The tragedy, it seems unending
I’m watching everyone I looked up to break and bending
We’re taking shortcuts and false solutions
Just to come out the hero”

“It’s all wrong the way we’re working
Towards a goal, that’s nonexistent
It’s nonexistent, but we just keep believing”

(Paramore – Turn it off)

“Are we just sinking in an ocean of faces?”

“It doesn’t matter what you see.
I know it could never be”

(One Republic – All the right moves)

“Well you built up a world of magic
Because your real life is tragic”

(Paramore – Brick by boring brick)

“Tried to break my heart
Well it’s broke
Tried to hang me high
Well I’m choked
Wanted rain on me
Well I’m soaked
Soaked to the skin”

(The script – The end where I begin )

Postat de: Dana Solomon | 11/10/2009

The end where I begin

Nu se întamplă foarte des sa-mi placa o melodie atat de mult incat sa o recomand si altora. Fac azi , din nou, cele 2 exceptii care fac regula. Se numesc “All the right moves” (One Republic) si “The end where I begin” (*The Script). Despre  “all the right moves” v-am mai povestit si cu alta ocazie, singura noutate ar fi ca acum are si videoclip.  “The end where I begin”, pe de alta parte, este ca o transpunere in versuri a tot ceea ce simnt in monetul asta. Nu stiu de ce o consider atat de speciala, dar uite ca e.

Postat de: Dana Solomon | 05/10/2009

Nothing else matters. Not anymore.

If you live your life in fear of death… then you do not live;  for as humans we are given the gift of knowing that we will someday die,  which makes life all the more worthwhile.

Articole mai vechi »

Categorii